Povestea mea imbatraneste….la fel amintirile, fulgii de nea, imaginile trecatoare ale cartii.  Totul e plin de trecut, de ce a fost, dar si de ce nu a fost, de ganduri, de simplele ganduri, care nu s-au transformat in viata, sau doar nu inca. Totul e neclar, sters, ca si cum ai vrea sa stergi ceva urat dintr-o fotografie.

As vrea sa nu se fi intamplat nimic de atunci, as vrea sa stau cu ceaiul in mana sub umbra unui copac, as vrea ca fulgii sa fie la fel de frumosi, la fel de curati. As vrea ca anotimpurile sa fie aceleasi, as vrea sa nu mai simt cum se misca tot pamantul la fiecare atingere. E atat de usor sa uiti ceva ce nu a fost, atat de greu sa accepti istoria de acum.