Photo – Tom Ole Sundberg

E atat de ciudat…chiar atunci cand mi-am inaugurat blogul, a venit din nou iarna…

La fel eram si eu in copilarie…asteptam sa ninga, apoi urmaream fulgii de nea. Aveam mintea limpede ca un fulg de nea. Apoi, multele ganduri s-au lasat ca o perdea in fata fulgilor de nea…

Si..totusi..ce poate fi mai frumos decat sa tii in mana fulgul de nea, sa simti cum se incalzeste in caldura ta?…fulgii de nea sunt stelele copilariei noastre, pe care le puteam atinge fara incetare, dar care acum pari indepartati, tristi, reci si goi…

Copilaria se sfarseste atunci cand nu te mai entuziasmeaza caderea fulgilor de nea…