Tag Archive: munte


Da, stiam…am simtit la inceput o frica ciudata, apoi am stiut ca a fost un gand prevestitor. Dar chiar inainte sa se intample, frica disparuse. Eram aproape un obiect in voia ametitor de intamplatoare a sortii.

Eram eu si cateva ganduri insirate pe drum, printre pasii mei, stinghere si obosite si ele, nimic spectaculos, nimic tragic, nimic care sa imi dea de gandit.  Iar gandurile incercau sa trezeasca acest sentiment…teama…atat de nimicitoare si atat de inaltatoare. Dar si ratiunea era anesteziata, ea, cea care mereu incearca sa dibuiasca raul. Si atunci s-a intamplat, cand nici ratiunea, nici teama nu mai existau, cand mintea imi era poate prea obosita sa mai simta, sa mai gandeasca. Atunci s-a intamplat unul dintre acele lucruri care te trezesc la realitate, care trezesc si ratiunea si teama, unul dintre acele lucruri care se intampla tocmai ca sa iti dai seama ca existi.

Dupa ce m-am speriat groaznic, nu puteam sa imi dau seama decat ca eram inca vie. Toata viata mi-a trecut prin minte, cu viteza unei benzi date la turatie maxima. Da, viata era prea scurta, de fapt ar fi putut sa fie. Cand iti dai seama de asta, iei marile decizii.

Apoi, eram de-a dreptul fericita. Aproape ca mai mergea niste adrenalina. Dar se facuse noapte si era liniste si ploua. Si vroiam sa dorm, si parca vroiam sa nu ma mai intorc niciodata acasa.

Advertisements

Cronica Malaiestilor

19 martie, o zi de sambata, in Gara de Nord. E dimineata si membrii Clubului Montan  “Roza Vanturilor” invadeaza peronul cu numarul 3 pentru a se urca in personalul care pleaca la 5:46. Destinatia finala pentru ziua respectiva: Cabana Malaiesti din Muntii Bucegi, aflata in depresiunea formata de o parte si de alta a masivelor Padina Crucii si Bucsoiu Mare, la o altitudine de 1720 de metri.

Dupa ce trenul iese linistit din gara, primul meu gand este sa dorm putin pentru ca in noaptea precedenta nu dormisem mai mult de 3 ore. Dar se incinge distractia si cam toata lumea uita de chemarea lui Mos Ene. Coboram in Busteni, de unde mergem pana la Cabana Gura Diham, iar de acolo pana la cabana Diham. Cerul nu are pic de nori si  soarele de munte promite un bronz frumos. De la Gura Diham intram in padure, unde zapada este din belsug. Din fericire pentru noi, nu a trebuit sa spargem zapada pentru ca era deja facuta poteca.

In aproximativ o ora si jumatate ajungem la Cabana Diham, aflata la inaltimea de 1320 de metri, de unde se vede foarte frumos o mica parte din creasta Bucegilor,  cele mai usor vizibile puncte fiind varful Costila (usor de recunoscut pentru ca exista un releu montat chiar acolo)  si varful Bucsoiu, al treilea ca inaltime din lantul Bucegilor. Dupa ce ne odihnim jumatate de ora, pornim spre Cabana Malaiesti intr-o coborare abrupta prin padure. Singura dificultate a traseului era zapada inghetata la suprafata. Trebuia sa facem un efort de infranare destul de mare, suportat in mare parte de genunchi. Bineinteles, nu am putut evita in totalitate cazaturile si am fost culeasa la rand de cativa colegi, ca urmare a contactelor mele cu solul :))

Ajungem la un paraias, de unde incepe o urcare mai abrupta spre destinatie. Trecem printr-o zona cu pericol de avalansa, unde mergem la o distanta de aproximativ sapte metri intre fiecare doua persoane din sir. In cele din urma, poposim la Cabana Malaiesti si intram repede in sala de mese ca sa bem un ceai cald si sa mancam cate ceva, dupa care ne ducem rucsacurile si restul bagajelor in camerele unde suntem cazati. Dupa aceea, revenim in sala de mese, unde aproape toate mesele erau ocupate si de catre alti turisti. Din pacate, de data aceasta nu avem muzica. Ar fi fost foarte frumos sa dansam, asa cum am facut anul trecut cand am mers la Malaiesti. Dar atmosfera e foarte placuta, gasim subiecte de discutie interesante, mai bem un ceai, un vin fiert sau o bere si mai tragem si cate o fuga pana in camera sa verificam daca nu s-a stins focul din soba.

Ne culcam pe la ora doisprezece si a doua zi ne trezim pe la 6 jumatae, inainte sa sune alarmele de la telefon, trezirea fiind programata pentru ora 7. Dar aerul de munte ne face matinali. La 9 plecam pe acelasi drum pana la Cabana Diham. Coboram pana la paraias, de unde ne aprovizionam cu apa, iar apoi urcam prin adure panta coborata cu o zi inainte. De la Diham privelistea este din nou superba si cativa norisori se profileaza pe cer. Toata lumea e la maneca scurta.

Hotaram ca de acolo sa plecam spre statiunea Predeal, ca sa prindem locuri in trenul care vine dinspre Brasov. Pornim pe un drum forestier, care merge aproape drept, fara mari suisuri si coborasuri. Dupa vreo ora si jumatate de mers, ajungem la soseaua care leaga Predeal de Paraul Rece, pe care mergem 6 kilometri si in intram in Predeal, iar de acolo nu mai e mult pana la gara. La putin peste ora 3, trenul soseste si reusim toti sa prindem locuri in acelasi vagon.

Din nou ma gandesc ca ar trebui sa dorm putin, dar ce poti sa faci cu niste colegi plini de energie? Sa stai treaz in rasete, joc de carti si glume savuroase.

Vedere dinspre cabana Malaiesti, inceputul drumului catre cabana si varful Omu prin Hornurile Malaiestilor, traseu periculos in timpul iernii

(Vedere dinspre Cabana Malaiesti, inceputul drumului spre Cabana si Varful Omu, prin Hornurile Malaiestilor, traseu periculos in timpul iernii)

(A doua zi, vedere spre Varful Bucsoiu dinspre Cabana Diham)