(AS: Prin acest post nu fac partizanat politic sau de vreun alt fel, pur si simplu am vazut un documentar despre care voi vorbi ulterior in text, care m-a impresionat si care m-a determinat sa scriu acest post.)

Ziua de 10 mai era initial Independentei, iar apoi a fost transformata in Ziua Regatului. In sufletele monarhistilor ramasi in viata, ea inca mai reprezinta si acum in mod simbolic Ziua Nationala a Romaniei. Si cu siguranta ziua unui om remarcabil: regele Mihai.


Nascut la Sinaia in anul 1921, Mihai este fiul Regelui Carol al II-lea si al Printesei Elena, Mihai devine pentru prima data rege la varsta de sase ani, pentru ca trei ani mai tarziu, in 1930, sa fie desemnat din nou rege tatal sau, Carol al II-lea. Dar in septembrie 1940 Mihai avea sa devina din nou rege, pentru ca generalul Ion Antonescu l-a fortat pe Carol al II-lea sa abdice in favoarea fiului sau.

In 1944, in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, Regele Mihai a intors armele impotriva Germaniei naziste si s-a alaturat taberei Aliatilor, trebuind astfel sa il incredinteze comunistilor pe Ion Antonescu. Mihai stia ca Romania ar fi fost oricum ocupata de Armata Sovietica. Unii sunt de parere ca gestul curajos al regelui a salvat sute de mii de vieti prin scurtarea razboiul cu sase luni. Fara decizia acestei “lovituri de stat” soarta romanilor ar fi fost mult mai rea.

La instaurarea regimului comunist in 1945, Regele Mihai a acceptat guvernul condus de Partidul Comunist, dar in acelasi an el a incercat asa-numita “greva regala” prin care s-a opus guvernarii sovietice, cerand demisia Guvernului. Insa puterile aliate din al doilea Razboi Mondial l-au somat sa inceteze actiunile indreptate impotriva bolsevismului. Mihai nu a putut nici macar sa ii salveze pe Ion Antonescu si pe alti disidenti politici din procesele ce le fusesera intentate de comunisti.
In 1947, regele o cunoaste la Londra pe Ana de Bourbon-Parma, care avea sa ii fie sotie. In decembrie acelasi an, sub amenintarea uciderii a 1000 de detinuti tineri, regele este fortat sa abdice, iar la inceputul lui 1948 este obligat de catre autoritatile comuniste sa plece din tara, an in care se casatoreste cu printesa Ana de Bourbon-Parma, cu care are acum cinci fiice. In 1949 regii s-au exilat la Lausanne, iar apoi in Marea Britanie, unde au locuit pana in 1956, cand s-au intors in Elvetia si s-au stabilit la Versoix, un mic orasel aflat in apropierea Genevei. Din 2004, Regele Mihai si Regina Ana locuiesc la Aubonne, tot pe teritoriul elvetian. De-a lungul acestui timp, pentru a supravietui, au infiintat o ferma de pui, un atelier de tamplarie, iar mai tarziu o companie de electronica si de mecanisme automate.
Actul ilegal prin care regele a fost fortat sa abdice nu a fost sanctionat nici pana astazi de Parlamentul Romaniei.

Am avut aseara tarziu placerea sa urmaresc pe postul Televiziunii Romane un documentar realizat de catre producatorul tv Bogdan Serban Iancu, intitulat “Exilul Istoriei”, care a prezentat publicului relatiile dintre Regele Mihai si presedintii Romaniei, incepand din anul 1989 si pana in zilele noastre. Povestea Regelui aflat in exil m-a impresionat pana la lacrimi. Aflat in exil si dupa revolutia anticomunista din 1989, Regele a incercat de foarte multe ori sa se intoarca acasa, insa cei pentru care a luptat si pe care i-a considerat toata viata “frati” l-au intors din drum de fiecare data, tradandu-i si sperantele si mai ales insasi demnitatea sa de rege.

Cand Ion Iliescu a fost presedinte in timpul primelor doua mandate, Regelui nu i-a fost permis sa intre in tara decat cu mare greutate. Mihai a fost somat sa se intoarca inapoi in Elvetia, de cateva ori chiar imediat dupa ce avionul sau aterizase la Bucuresti. Asa cum ne prezinta emisiunea, intr-unul din cazuri, autoritatile romanesti de atunci au pretins ca nu ii pot da viza de intrare in tara Regelui pentru ca programul de acordare a vizelor se terminase, in conditia in care toti ceilalti calatori care doreau sa patrunda in tara obtineau viza fara nici o problema. Emil Constantinescu, cel ce avea sa fie presedinte din 1996 si pana in 2000, era un monarhist convins si ar fi acceptat ca statul sa treaca din nou sub conducere monarhica. Constantinescu i-a permis Regelui Mihai sa se intoarca in tara. In 2000 a inceput cel de al treilea mandat ai lui Ion Iliescu. Diplomat nu neaparat in sensul bun a cuvantului, Ion Iliescu a vrut sa arate poporului ca il accepta pe Regele Mihai ca parte din istoria statului pe care il conduce, l-a primit in tara si si-a aratat simpatia fata de el.

In timpul documentarului, dar si dupa, m-am tot intrebat cum de a rezistat Regele Mihai in fata rautatii si parsivitatii comunistilor, dar si a unora dintre urmasii comunismului, cum a putut sa suporte sa fie lipsit de tot ce i se cuvenea ca rege si sa fie nevoit sa faca in timpul exilului anumite munci care nu erau pentru rangul sau.  Insa chiar el i-a spus bunicii sale ca “a invatat sa nu spuna ce simte si sa le zambeasca celor pe care ii raste cel mai mult.” Vazand imaginile cu  Regele Mihai din timpul exilului, atunci cand era dat afara din propria tara, am avut despre Majestatea Sa sentimentul ca este un om bun si iertator, iar sentimentul nu mi s-a inselat, pentru ca si in timp ce s-a aflat in exil si in ziua de astazi, Mihai si-a sprijinit foarte mult tara, inclusiv pentru intrarea in NATO si UE.

Printre cei ce saluta cu stima monarhia se afla regizorul si actorul roman Dan Puric, care este de parere ca reinstaurarea monarhiei este singura sansa pentru ca Romania sa isi gaseasca echilibrul.

Nici astazi Regele Mihai nu are parte de ceea ce i se cuvine din partea statului roman. Spun stat pentru ca nu romanul de rand face aceste jocuri din culise, ci aceia aflati la conducere.

In speranta ca “domnul” Traian Basescu & Co. nu vor forma noua Casa Regala, ii dedic acest post Regelui Mihai si celor care il admira cu sinceritate la randul lor.