Am scris aceasta poezioara aseara, cand tineam in mana niste bilete de teatru rupte, din hartie rosie, mata, obisnuita….


“Hartia e goala, are miros de copilarie

mirosul formelor de Origami, e pastelata, miroase a dulce

A celuloza arsa, e dura si fosneste, e mata si nu misca

E zgomotul foarfecii care o taie, care patrunde in carnea sa

care taie copacul, il aud, il condamna

Hartia e parfumata

In ea te simt pe tine

E dulce ca o para zemoasa

Iti fuge de sub degete, le mangaie, le joaca

Hartia luceste sub soare, e neteda ca gandul

O strang sub mana, ii simt textura

E fragila ca sufletul, copacul

Atingerea hartiei e copilaria

E sentimentul ca te joci, esti doar copil

Imi pare rau, doar mintea e pura, vorbele sunt grele, putine…

Doar hartia…miroase, e dulce, e de ceara, se topeste, o simt, e grea, o simt…”

Advertisements