Archive for March, 2010


Hartia e ceara

Am scris aceasta poezioara aseara, cand tineam in mana niste bilete de teatru rupte, din hartie rosie, mata, obisnuita….


“Hartia e goala, are miros de copilarie

mirosul formelor de Origami, e pastelata, miroase a dulce

A celuloza arsa, e dura si fosneste, e mata si nu misca

E zgomotul foarfecii care o taie, care patrunde in carnea sa

care taie copacul, il aud, il condamna

Hartia e parfumata

In ea te simt pe tine

E dulce ca o para zemoasa

Iti fuge de sub degete, le mangaie, le joaca

Hartia luceste sub soare, e neteda ca gandul

O strang sub mana, ii simt textura

E fragila ca sufletul, copacul

Atingerea hartiei e copilaria

E sentimentul ca te joci, esti doar copil

Imi pare rau, doar mintea e pura, vorbele sunt grele, putine…

Doar hartia…miroase, e dulce, e de ceara, se topeste, o simt, e grea, o simt…”

Cronica Malaiestilor

19 martie, o zi de sambata, in Gara de Nord. E dimineata si membrii Clubului Montan  “Roza Vanturilor” invadeaza peronul cu numarul 3 pentru a se urca in personalul care pleaca la 5:46. Destinatia finala pentru ziua respectiva: Cabana Malaiesti din Muntii Bucegi, aflata in depresiunea formata de o parte si de alta a masivelor Padina Crucii si Bucsoiu Mare, la o altitudine de 1720 de metri.

Dupa ce trenul iese linistit din gara, primul meu gand este sa dorm putin pentru ca in noaptea precedenta nu dormisem mai mult de 3 ore. Dar se incinge distractia si cam toata lumea uita de chemarea lui Mos Ene. Coboram in Busteni, de unde mergem pana la Cabana Gura Diham, iar de acolo pana la cabana Diham. Cerul nu are pic de nori si  soarele de munte promite un bronz frumos. De la Gura Diham intram in padure, unde zapada este din belsug. Din fericire pentru noi, nu a trebuit sa spargem zapada pentru ca era deja facuta poteca.

In aproximativ o ora si jumatate ajungem la Cabana Diham, aflata la inaltimea de 1320 de metri, de unde se vede foarte frumos o mica parte din creasta Bucegilor,  cele mai usor vizibile puncte fiind varful Costila (usor de recunoscut pentru ca exista un releu montat chiar acolo)  si varful Bucsoiu, al treilea ca inaltime din lantul Bucegilor. Dupa ce ne odihnim jumatate de ora, pornim spre Cabana Malaiesti intr-o coborare abrupta prin padure. Singura dificultate a traseului era zapada inghetata la suprafata. Trebuia sa facem un efort de infranare destul de mare, suportat in mare parte de genunchi. Bineinteles, nu am putut evita in totalitate cazaturile si am fost culeasa la rand de cativa colegi, ca urmare a contactelor mele cu solul :))

Ajungem la un paraias, de unde incepe o urcare mai abrupta spre destinatie. Trecem printr-o zona cu pericol de avalansa, unde mergem la o distanta de aproximativ sapte metri intre fiecare doua persoane din sir. In cele din urma, poposim la Cabana Malaiesti si intram repede in sala de mese ca sa bem un ceai cald si sa mancam cate ceva, dupa care ne ducem rucsacurile si restul bagajelor in camerele unde suntem cazati. Dupa aceea, revenim in sala de mese, unde aproape toate mesele erau ocupate si de catre alti turisti. Din pacate, de data aceasta nu avem muzica. Ar fi fost foarte frumos sa dansam, asa cum am facut anul trecut cand am mers la Malaiesti. Dar atmosfera e foarte placuta, gasim subiecte de discutie interesante, mai bem un ceai, un vin fiert sau o bere si mai tragem si cate o fuga pana in camera sa verificam daca nu s-a stins focul din soba.

Ne culcam pe la ora doisprezece si a doua zi ne trezim pe la 6 jumatae, inainte sa sune alarmele de la telefon, trezirea fiind programata pentru ora 7. Dar aerul de munte ne face matinali. La 9 plecam pe acelasi drum pana la Cabana Diham. Coboram pana la paraias, de unde ne aprovizionam cu apa, iar apoi urcam prin adure panta coborata cu o zi inainte. De la Diham privelistea este din nou superba si cativa norisori se profileaza pe cer. Toata lumea e la maneca scurta.

Hotaram ca de acolo sa plecam spre statiunea Predeal, ca sa prindem locuri in trenul care vine dinspre Brasov. Pornim pe un drum forestier, care merge aproape drept, fara mari suisuri si coborasuri. Dupa vreo ora si jumatate de mers, ajungem la soseaua care leaga Predeal de Paraul Rece, pe care mergem 6 kilometri si in intram in Predeal, iar de acolo nu mai e mult pana la gara. La putin peste ora 3, trenul soseste si reusim toti sa prindem locuri in acelasi vagon.

Din nou ma gandesc ca ar trebui sa dorm putin, dar ce poti sa faci cu niste colegi plini de energie? Sa stai treaz in rasete, joc de carti si glume savuroase.

Vedere dinspre cabana Malaiesti, inceputul drumului catre cabana si varful Omu prin Hornurile Malaiestilor, traseu periculos in timpul iernii

(Vedere dinspre Cabana Malaiesti, inceputul drumului spre Cabana si Varful Omu, prin Hornurile Malaiestilor, traseu periculos in timpul iernii)

(A doua zi, vedere spre Varful Bucsoiu dinspre Cabana Diham)

Principiul solidaritatii

Via Andi Bob

Jurnalistul Mile Cărpenișan are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge – grupa A2 pozitiv. Mile este în comă, la Spitalul  Județean din Timișoara.

Photo- MediaPortal(Photo – MediaPortal)

Sufletul nostru e ca o fantana. Apa din el este durerea. Pentru a ne vindeca de suferinta, ea trebuie sa iasa cu totul la suprafata. Cu cat suntem mai sensibili, cu atat este si durerea noastra mai adanca. Ca sa ne curatam de ea, trebuia sa ii fim prada. Cand speranta nu mai are putere, cand durerea se va fi saturat de noi, doar atunci suferinta ne va parasi.

Razbunarea e pentru oameni, da..E unul dintre instinctele de supravietuire si de conservare a unui Eu puternic, care sa se poata iubi si stima. Unii spun ca oamenii care se razbuna ar fi prosti. Dar problema nu poate fi privita atat de superficial. Dorinta razbunarii e un sentiment foarte puternic. Prostia e cu totul altceva..

De multe ori, directia razbunarii nu are legatura cu ceea ce ne dorim intr-adevar. Cand suntem cu adevarat indurerati, putem lovi oriunde. Durerea ne orbeste, si atunci uram totul in jurul nostru. Credem ca daca ne razbunam, vom fi impacati cu noi insine. Dar nu putem sterge nimic. Mintea stie totul, nu ne putem pacali pe noi.

Si totusi, atunci cand mentalul nostru refuza ideea razbunarii, atunci ne reprimam toate aceste sentimente negative. Oare putem sa stam asa, fara sa facem nimic impotriva destinului? Nu, dar daca incercam sa ne razbunam impotriva a ce numim destin, ajungem sa le facem rau celor din jur.

Stim ca nu ne putem vindeca atunci cand vrem si ca nu putem comanda cand sa fim fericiti si cand nu. Razbunarea nu e acceptata de judecatorul nostru personal, dar ea este la fel de naturala ca setea sau foamea. Sa fie ea acceptabila? Si mai avem forta sa ne razbunam atunci cand plangem?

ADAMAS, indestructibil

Format sub imensa presiune si caldura din inima pamantului, diamantul, cea mai vanata piatra pretioasa, isi poarta cu noblete numele. Indestructibil, dupa grecesul “adamas”, acest mineral are cea mai mare duritate (10) pe scala Mohs, putand zgaria cu usurinta alte minerale inferioare din acest punct de vedere. Este singura gema compusa dintr-un singur element chimic, anume carbon, cristalizat in retea cubica.

Cei patru “C” masoara valoarea unui diamant: clarity (claritatea), colour (culoarea), cut (taietura) si carats (caratele). Claritatea se refera la diversele urme de carbune sau cristale mici, formate in timpul procesului de cristalizare a diamantului si care poarta numele de incluziuni. Un diamant este perfect daca aceste incluziuni nu sunt observate cu o lupa care mareste de zece ori.

In ceea ce priveste culoarea, diamantele sunt unicele pietre pretioase la care absenta acesteia reprezinta o calitate. Doar dimantele puternic colorate, ce prezinta nuante rare, sunt mai scumpe chiar si decat acele diamante foarte transparente. Evaluarea culorii diamantelor se face dupa o scala a culorii, introdusa de Institutul American Gemologic, care asociaza culoarea pietrei cu o litera sau un grup de doua litere de la D la Z. Cu cat gradul de culoare este mai ridicat, cu atat diamantul este mai putin valoros.

Taietura se deosebeste de forma prin faptul ca prima este influentata de om, iar cea din urma este un dat natural. Cea mai valorizata taietura este cea rotunda, in engleza numita “brilliant cut”. Mai exista si taietura in forma de para (drop), taietura marchiza (marquise), cea ovala (oval) si cea in forma de inima (heart). Scopul teiteturii este obtinerea unei pietre care sa emane cat mai multa lumina.

Greutatea diamantului se masoara in carate. Un carat este echivalentul a 100 de puncte si a 0,20 grame. Desi valoarea pietrei este data in primul rand de marimea sa, si celelalte trei caracteristici sunt esentiale.

Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca diamantele au aparut acum aproximativ 40 de milioane de ani, in urma ultimei eruptii vulcanice, ceea ce le face sa fie cu atat mai valoroase.

Carti

Via Andi Bob

Citatul preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu: “Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece.”

Poetii romani preferati: George Bacovia, Nichita Stanescu, Stefan Augustin Doinas, Ion Minulescu

Poetii tai preferati, straini: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud

Poetii contemporani preferati: George Arion

Scriitorii preferati: Victor Hugo, Antoine de Saint-Exupery, Oscar Wilde

Scriitorii contemporani preferati: Jose Saramago, Mario Vargas Llosa

Ultima piesa de teatru vazuta: Uzina de placeri S.A. (la Teatrul Nottara)

Ultimul spectacol de opereta vazut: Liliacul

Cartile preferate: Jack Kerouac – Pe drum, Primo Levi – Mai este oare acesta un om?, Herman Hesse – Lupul de stepa, Antoine de Saint-Exupery – Micul Print, Victor Hugo – Mizerabilii, Jerome David Salinger – De veghe in lanul de secara

Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar mai trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten? Antoine de Saint-Exupery, Oscar Wilde, Jack Kerouac

Ce carte scrisa ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce: Jack Kerouac – Pe drum (On the Road). Nu stiu ce reprezinta pentru ceilalti care au citit-o, dar pentru mine e cartea lungului drum de la speranta la resemnare…