Pentru ca nu o facem cum trebuie, cand trebuie, pentru ca ne dorim prea mult si asta ne face sa ne doara capul si sa ne piara cheful. Democratia ia forme extremiste, extremele se acuza reciproc. Sloganurile de genul “Timisoara, ’89, Chisinau, 2009!!!” ar trebui sa (isi) puna semne de intrebare. In dictionarele de buzunar ale unora, “revolutionar” inseamna “fascist”, “nazist”, “legionar”. Voronin acuza ca romanii care se alatura cauzei basarabenilor sunt continuatori ai regimului lui Antonescu.

La manifestele din fata Teatrului National sunt si niste verzi printre noi. Noua Dreapta, ce se vrea aceeasi voce cu cea a initiatorilor revoltei, fac nota discordanta. De la basarabeni se aude “Eminescu”, Doina si Ion Aldea Teodorovici. Noua Dreapta ne trimite semnale heavy metal. Sa fie spiritul rebel atat de naiv? In atmosfera plutesc sufletele catorva sute de suflete, romani toti, care tin lumanari aprinse, scindeaza sloganuri, mai mult sau mai putin inspirate,  cei din fata rostesc discursuri mai mult sau mai putin coerente, unele convingatoare de-a dreptul. Un prilej bun sa se nasca elocventa din noi.

Pentru unii, aceasta revolta poate fi doar un capriciu, sa aiba si ei ce sa tipe in gura mare. Unirea poate nu e inca pentru noi. E primavara si poate suntem confuzi, nu stim de-i frig sau cald si incercam sa ne ridicam, sa vedem ce se intampla cu noi. De fapt stim, dar ne-am obisnuit deja cu aceasta stare, starea de confuzie, depresie pentru unii…maniaci, ameteala pentru cei ce se delecteaza cu o vodca la mijlocul zilei, iar seara vin si protesteaza.

Si fiindca e revolta si e politica si ne amintim si de ’89, ea trebuie impiedicata, chiar cu pretul vietii. Si acum, in secolul 21, libertatea (de exprimare si actiune) se plateste cu viata. Ironia nu se adreseaza celor ce sustin protestele, ci celor carora nu le pasa. Revoltele se pot transforma in revolutie numai daca se actioneaza, dincolo de vorbe scrise pe pancarte mari in noapte.

As vrea sa cred, undeva intr-un colt al mintii, ca totul e simplu, ca daca nu ar mai fi Voronin la conducerea Republicii Moldova, s-ar putea uita si de tratatul Ribbentrop-Molotov, cel ce traieste de atata timp in pofida altor vointe. Chiar ar fi simplu, pentru ca ar fi prima oara cand multi dintre noi s-ar duce cu toata inima la vot pentru ca ar vota pentru o idee, un tel, o aspiratie si nu pentru un om care sta pe panou si priveste zambind. Nu vad ce spune, cuvintele scrise acolo au mai fost rostite. Cuvintele trezesc multe, dar adesea nu fac nimic. Maine, unirea ar putea fi reala. Azi, ea e doar in vis. Speranta nu mai face diferenta intre imaginatia creatoare de vise frumoase si vointa capabila de putinta.

Sa fim uniti!

Advertisements